Cum ne pregatim un trofeu

Salut, v-am promis un nou articol poate la fel de interesant si util pentru orice pescar. M-am gandit la cum sa pregateste un trofeu. Pentru ca este una din dovada graitoare a ispravii noastre ani de zile adica in capturarea sportiva a unei stiuci record care merita a fi vazuta de toti cunoscutii nostri si toti care ne calca pragul casei noastre. Iar la pescarii perseverenti nu vor intarzia sa apara si capturile mari. Pentru a va aminti cu placere de acel moment, puteti conserva capul unui rapitor. Acesta va fi o amintire placuta a momentului in care o stiuca mare v-a atacat naluca.

Cum ne pregatim un trofeu:

1. Va propun una din metodele simple de prepare a trofeelor, in care nu folosim sarea be bucatarie si nici substante chimice. Vom avea nevoie de o stiuca si mai ales de capul acesteia, restul se poate indrepta spre prepararea ei in bucatarie. In primul rand il vom detasa capul prin doua incizii. Una pe ceafa, prin care sectionam si coloana, iar alta in punctul inferior de intalnire al operculilor. Cu un cutit cu varf ascutit eliminam branhiile de sub operculi. Spalam capul stiucii sub jet de apa si il tamponam cu o carpa uscata. Cu ajutorul a doua bete de lemn intindem capul pentru ai da forma dorita sub care se va usca si intari. Dupa ce am montat betele vom pune capul cu ceafa in jos la uscat, ferit de muste. Uscarea se face in aer liber, in podul unei care sau pe un balcon deschis. Capul este complet uscat in momentul cand nu mai prezinta parti moi la apasare. Se scot betele si se poate lacui cu nitrolac, palux, in 2 -3 straturi, apoi se monteaza pe o placheta din lemn lacuit, prinderea facandu-se cu un holzsurub, de osul cefei. Pe spatele plachetei sa va inscriptiona greutatea, lungimea, locul si data capturii pentru a ne aminti cu placere de acel moment, apoi se va atarna cu o agatatoare pe perete ca trofeu sau o frumoasa amintire.

2. Va mai propun o metoda poate mai complicata dar zic eu acuma vara mai eficienta. Pentru a va iesi ca la carte trofeul dorit trebuie sa respectati cateva etape esentiale.
Etapa 1
Se taie capul si se curata bine de resturile de carne. Se lasa la scurs cateva ore pe un fund de lemn.

Etapa 2
Se face o gaura pentru a se extrage creierul. Cu ajutorul unui betigas se extrage creierul si, ulterior, se introduce sare fina. Nu se foloseste sare iodata, ci sare de salina (sare pentru muraturi).

Etapa 3
Cu ajutorul unor tije de lemn se largeste maxilarul, se pune un sprijin pe verticala si unul pe orizontala, in cavitatea bucala a stiucii.

Etapa 4
Sarea se usuca bine intr-o tava la cuptor. Se ia o oala cu deschidere mare, sa depaseasca cu 1-2 cm gulerul stiucii. Dupa ce sarea s-a racit, se pune in vas un centimetru de sare, dupa care se aseaza capul cu gulerul in jos. Atentie, cand se aseaza in vas se aranjeaza foarte bine, sa stea gulerul cat mai deschis. Se pune sare in vas, prima data se umple cu sare cavitatea bucala. Se taseaza bine sarea, dupa care se acopera capul cu sare de jur imprejur. Se lasa capul acoperit de sare la temperatura camerei, fara sa fie mediu umed.

Etapa 5
Dupa 6 saptamani se scoate din sare, iar cu ajutorul unei periute de dinti se indeparteaza cu grija stratul de sare. Mare atentie, pielea devine casanta, puteti strica foarte usor gulerul jupanei. Dupa ce ati indepartat stratul de sare, trofeul se pune sub un jet puternic de apa, pana se indeparteaza stratul alb de sare de pe exterior. Nu se tine mult sub apa, doar cat sa se clateasca putin. Se aseaza capul pe un fund de lemn si se lasa la uscat cateva ore pe calorifer. Dupa ce s-a uscat, se pulverizeaza cu un spray de insecte, dupa care se aplica un strat de lac transparent. Se lasa la uscat 12-24 de ore, dupa care se mai aplica inca doua straturi de lac, la acelasi interval de timp. Dupa ce s-a uscat complet se poate fixa pe un suport de lemn cu ajutorul unui silicon transparent. Folositi un silicon de calitate, altfel riscati sa va cada trofeul de pe suport. Nu uitati, atunci cand sunteti la pescuit, sa eliberati exemplarele mici, altfel nu veti avea niciodata un trofeu in casa!

Inceputul inceputurilor

Salut,
Ma numesc Cengher Raul si sunt din Tg-Mures, am 21 de ani si dupa cum poate v-ati dat seama sunt un pescar inrait care pescuieste de la 5 ani de cand tatal meu Dumnezeu sa il odihneasca, m-a dus prima data la pescuit la caras si crap pe un lac din Saulia, jud. Mures. Nu voi uita niciodata acele clipe petrecute cu el la pescuit. De atunci si pana in vara anului 2003 am fost de nenumarate ori impreuna la pesciut pe lacurile din judetul Mures si Cluj. Eram si sunt de atunci si pana acum de pescuit si nu ratez niciodata sansa de a merge cu prietenii la cate o partida de neuitat chiar daca se mai intampla sa nu prinzi nimic pt ca se intampla si la case mai mari. Pe acest Blog voi incerca sa postez idei, articole de atelier, poze, sfaturi despre ce momeli merg mai bine si care nu, monturi, retete delicioase, lacuri unde se prinde bine si ce, si cum, si tot ce mi se pare interesant despre pescuit voi face tot posibilul sa v-il spun si voua.
In primul rand vreau sa va postez un articol despre cum sa ne intretinem sculele de pescuit

Intretinerea sculelor de pescuit

Toate astea sunt scrise din dorinta de a sistematiza o informatie captata din diferite surse. Fiecare sfat este trecut prin cenzura propriei mele experiente. Am incercat multe lucruri legate de acest subiect dar numai unele au avut efect asa ca pe cele care nu avut efect nu le-am mai incercat si deci ne le mai amintesc.

1. Lanseta:

a. Se tine in husa proprie cu care vine lanseta. Husele astea pot sa fie din folie plastic (cele mai ordinare), sau din material textil-sintetic. Husele din material textil se pot spala cu masina de spalat atata tot ca cateodata se sterg inscrisurile de pe ele care sunt imprimate prin vopsire. Evident unele huse sunt inscriptionate prin coasere cu ata datele necesare. Unele lansete sunt livrate cu tuburi de transport facute din PVC sau carton. E bine sa le pastrati pentru eventualitate unui drum mai lung unde bagajele ar putea sa stea claie peste gramada. Daca mergeti la pescuit cu mai multe bete odata e bine sa aveti o husa mai mare care sa cuprinda pe toate. Cele mai multe incidente cu lansetele se intampla in timpul transportului.

b. Mandrina din pluta a lansetelor. Se pot spala cu detergent de vase si cu o laveta. Eu le spal in vana cu dusul din cauza ca asa mi se pare ca e mai comod. Tot acolo le las sa se usuce si sa se scurga bine. Dupa ce le spal si le usuc si eventual le sterg cu carpa curata le aplic un strat de solutie de curatat mobile din lemn cu ceara de albine. E o solutie lichida albicioasa care repara si conserva lemnul de pluta. Excesul se indeparteaza cu o carpa curata.

c. Inelele: le spal tot cu detergent lichid vase si cu o laveta. Oricum am mare grija sa nu le indoi eventual le indrept daca observ ca s-au indoit. Insist in special la inelul de varf si mai ales in zona interioara unde se acumuleaza mizeria. Dupa ce le spal si le clatesc mai sterg odata inele cu o carpa curata.

2. Mulineta:

a. O tin intr-o husa din bumbac improvizata care de obicei o spal cand e foarte murdara. Pe husa se acumuleaza nisipul de pe mulineta si uleiul pe care il mai folosesc in exces pentru ungere. Intotdeauna le pastrez peste iarna in cutiile originale din ratiuni de spatiu.

b. Dupa fiecare partida curat mulineta pe exterior cu carpa curata (sursa Okuma). Se poate curata prin pulverizare de apa pe carcasa dar fara scufundarea mulinetei in apa in cazul in care ar fi antrenat si nisipul in interior.

c. Daca o tin mai mult in repaus o dau usor cu ulei pe carcasa de exemplu WD 40 (sursa Daiwa).

d. Verific foarte des rola de galet pentru ca acolo se pot forma santuri datorate actiuni abrazive a firului. In cazul in care pe rola de galet apar aceste santuri poti arunca rola. Desi am auzit niste pareri cum ca s-ar putea astupa santul e putin probabil sa se si poata. Cele mai rezistente role sunt in ordine cele din titan, otel special, poliamida grafitata, ceramica, bronz si otel titanizat. De multe ori am blocat prosteste rola de galet pentru ca am strans surubul prea tare si deci am distrus rola. Cea mai buna metoda de testare a rolei de galet este cea a elasticului. Din punct de vedere obiectiv nu poti ajunge sa invarti rola cu degetul sau daca folosesti un fir mono el are tendinta naturala pe patineze pe rola de galet. Deci un baiat destept (nu eu evident) s-a gandit sa petreaca peste rola in loc de fir mono un elastic ordinar de legat borcanele. Prin rulare stanga dreapta iti dai seama usor daca rola e blocata sau nu suficient unsa.

e. La sfarsitul partidei de pescuit intotdeauna deschid frana la maximul pe pozitia deschis. Pana nu demult era mai mult o chestie empirica, de curand am gasit si explicatia cand am desfacut franele. In sistemul de franare exista o serie de saibe de plasla imbibate cu ulei. In pozitia inchis aceasta au tendinta sa de taseze si deci sa nu se mai destina dupa aceea.

f. Clickeul la sfarsitul partidei in las pe pozitia deschis. Se numeste infinite antirevers si se bazeaza pe o chestie destul de isteata. Sunt niste role care sunt in castrate intr-o carcasa-cosarca de plastic. Carcasa-cosarca de plastic se indexeaza (se roteste in jurul axului principal) prin actionarea manetei de antirevers. Prin indexare rolele aluneca in degajarile executate in corpul mulinetei. Role devin astfel piedica din clicket deci franeaza prin 5 role in acelasi timp de aceea nu permite nici macar nici macar un grad de retur la manivela.

g. Service-ul mulinetei este o chestie extrem de complexa asa ca daca nu va simtiti in stare sa faceti nu o faceti. Oricum dupa toti producatori (Daiwa, Cormoran, Daiwa) se cere un service odata pe an la orice mulineta. Sistemele de angrenare sunt identice de cele mai multe ori la aceeasi gama de mulinete. De exemplu Okuma Epix Pro 8 are sistemul de angrenare ax cama identic cu Okuma Avenger AV20 si cu Okuma Acces 30. Deci se pot folosi linistit piese de la una
la alta daca e neaparat nevoie desigur.

* Desfacerea mulinetei. Eu o fac la birou cu o sursa de lumina buna cu scule de mecanica fina bune (un set se microsurubelnite, o surubelnita mai sanatoasa, un cleste cu falci alungite, un set de chei). Pe suprafata de lucru astern o carpa de culoare deschisa pentru contrast. Un mic secret piesele din zona pick-up-ului le pun separat, corpul separat, si frana micrometrica separata. De obicei piesele desfacute astfel le pun in pahare de sticla diferite. Peste piesele metalice pentru degresare torn diluant, acetona, benzina sau orice diluant se poate. Prin pensulare se pot curata si mai bine partile metalice. Partile din plastic si partile masive ale corpului le las peste noapte in apa cu detergent de vase. Dupa acea la curat cu o perie sau o carpa. Eu pentru treaba asta folosesc o oala (noroc ca inca nu sunt insurat de imi vedem moartea cu ochi). Bineinteles ca dupa ce le las in diluant piese le pun si in apa curata pentru a indeparta orice urma de diluant dupa care le sterg bine.

* Ungerea mulinetei. Aici cate bordeie atatea obiceie. Adica unui sustin ulei multigrad alti unsoarea de calitate (Daiwa). Eu personal folosesc o solutie combinata intre ulei si vaselina. Adica pe piesele de translatie ulei si pe cele de rotatie vaselina. Oricum o idee buna mi se pare o aplicare de vaselina de conturul corpului mulinetei (la imbinare dintre corp si capac) precum si la orificiile manivelei in incercare de etansa cat mai complet interiorul mulinetei. Ce am observat ca diferenta dintre o Daiwa si Okuma e folosirea de saibe de teflon care fac ca Daiwa sa fie mult mai silentioasa. La majoritatea mulinetelor dupa cativa ani apar jocuri ale manivelei si ale axului. Unui producatori folosesc saibe in plus pentru a anula jocurile dar solutia mi se pare temporala. Sincer cred ca uzura este un fenomen natural care nu poate fi oprit numai incetinit.

* Asamblarea o fac de obicei cu schema exploata in fata din ratiuni practice. De obicei la asamblare am o carpa de bumbac in mana sa mai sterg piesele inca odata.

3. Firele monofilamente.

Problema ca firele capata memorie oricat de scumpe ar fi. Daca se observa ca firul este aspru iar suprafata prezinta exfolieri firul e bun de aruncat.

a. Contra rasucirii unele mulinetele au sistem antirasucire eu am testat Twist Buster (Daiwa) care mi s-a parul o chestie destul de destepta. Aseaza firul pe rola sub forma trunchi de con invers cu baza mica spre mulineta. Numai ca incarcarea firului trebuie asezat intr-un mod anume conform schemei recomandate de producator. Metoda Barkely Trilene recomanda ca sa bobinezi cat mai de des posibil firul in directie antiorara pe rola initiala. Trabucco de asemenea recomanda rebobinarea cat de des posibila a firului si curatarea lui.

b. Curatirea firelor o fac de obicei cu apa curata in chiuveta. Eventual cu putin detergent de vase din ratiuni de ape ultrapoluate. Firul cand il reasez pe tambur il sterg cu o carpa. Nu folosesc ulei pentru ungerea firelor pentru ca daca firul are camasa de silicon acesta ar putea avea de suferit. Dar folosirea uleiurilor cu silicon mi se pare contraindicata in sensul ca exista riscul ca firul sa se incarce cu nisip tocmai din cauza uleiului.

4. Sculele:

Aici treaba e mult mai simpla. La voblere nu prea ai ce sa le faci eventual sa verifici ancorele pe care poti sa le ascuti cu piatra de ascutit sau eventual daca sunt prea distruse sa le inlocuiesti. In rest nimic important eventual sa le asezati in cutiile originale daca le mai aveti. La linguri si rotative. Le sterg cu o pasta de lustruit (de uz auto) pentru suprafete vopsite si cromate. Pastele astea sunt de obicei pe baza de petrol desi unui sunt de parere ca dupa aceea la pesti ar simti mirosul strain. Sincer ma indoiesc ca pasta are o astfel de aderenta. De obicei le asez in plicuri de plastic separate pentru ca sa nu se zgarie una de alta cu ancorele.

Cam asta ar fi tot despre cum sa ne intretinem sculele.
Ne vedem data viitoare promit ca va fi cat mai repede cu un alt subiect poate la fel de interesant ca si acesta. pana atunci FIR INTINS!!!